Repere istorice

Cetatea Aradului

Foto: primariaarad.ro

• 1763–1783construcția
• 6 bastioaneformă de stea, sistem Vauban
• ≈ 3 mgrosimea zidurilor
• 9 lunisingurul asediu, 1848–1849

Cetatea Aradului este monumentul istoric de importanță națională al orașului și unul dintre cele mai importante monumente istorice din vestul țării. Ridicată în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, a fost considerată una dintre cele mai impresionante fortificații militare ale vremii.

De ce a fost construită

După încheierea războaielor austro-turce din prima jumătate a secolului al XVIII-lea și după ocuparea Transilvaniei, a Banatului și a altor teritorii de către Imperiul Habsburgic, Cancelaria de la Viena a întocmit un plan strategic: o centură de cetăți spre granițele de sud și de est ale imperiului, din care au făcut parte fortificațiile de la Oradea, Timișoara și Arad. Planul cetății Aradului a fost aprobat personal de împărăteasa Maria Tereza și de fiul ei, Iosif al II-lea.

Noua cetate trebuia să înlocuiască vechea cetate arădeană și să corespundă tehnicii militare a vremii. A fost aleasă o peninsulă a Mureșului, pe malul stâng, pe care orașul a cedat-o autorităților militare. Atunci s-a pus și problema strămutării orașului în câmpia Zimandului, pentru ca cetatea să aibă câmp deschis de tragere; rezistența populației și apelurile la Viena au dus la renunțarea la această idee.

Cum a fost construită

Construcția a început în vara anului 1763, după planurile arhitectului Filip Ferdinand Harsch și după sistemul Vauban. Cetatea are forma unei stele duble cu șase colțuri. Zidurile, din cărămidă umplută cu pământ, au o grosime de circa 3 metri și erau înconjurate la acea vreme de un șanț umplut cu apă din Mureș. Unghiurile zidurilor au fost calculate astfel încât proiectilele de artilerie să fie deviate prin ricoșeu.

În interior au fost ridicate trei corpuri principale de clădiri: comandamentul, garda cetății și mănăstirea-spital, care includea și o biserică în stil baroc. Lucrările au durat 20 de ani, cu mici întreruperi cauzate mai ales de lipsa forței de muncă, iar cetatea a fost terminată în 1783. În ea au fost amplasate apoi diferite unități militare, iar Aradul a devenit un centru militar și politic al stăpânirii austriece în zonă.

Momente din istoria Cetății

• 1784În timpul Revoluției lui Horea, cetatea a fost unul dintre centrele de acțiune ale trupelor imperiale împotriva răsculaților.
• Războaiele napoleonieneÎn cetate au fost ținuți numeroși prizonieri francezi.
• 1848–1849Singurul asediu din istoria cetății, timp de nouă luni. După revoluție, cetatea a fost închisoare militară: aici au fost închiși numeroși revoluționari, printre care Eftimie Murgu, și cei 13 generali executați în 1849 de autoritățile militare austriece.
• Sfârșitul secolului al XIX-leaOdată cu schimbarea concepției strategice, cetatea își pierde importanța și devine o simplă cazarmă.
• 1914Cel mai celebru prizonier al cetății este Gavrilo Princip, după asasinatul de la Sarajevo.
• 21 decembrie 1989Militarii din cetate trec de partea revoluționarilor, iar Aradul devine oraș liber.

Poarta Cetății, fotografie veche. Sursa: Ghidul de turism cultural al Municipiului Arad (2012)

Aradul și Marea Unire 1918

• 
  Gimnaziul de fete

  str. Mihai Eminescu nr. 44/46

  Clădirea, terminată în 1913, îmbină stilul tradițional românesc cu stilul brâncovenesc și a fost prima instituție publică ridicată în acest stil. Aici, Consiliul Național Român Central a hotărât, la 15 noiembrie 1918, convocarea Adunării Naționale de la Alba Iulia.
• 
  Clădirea Spitalului O.R.L.

  str. Tudor Vladimirescu nr. 1

  Construită în 1908 după planurile arhitectului Emil Tabacovici, are pe timpane stema orașului liber regesc Arad. A găzduit pentru scurt timp Comandamentul Suprem al Gărzii Naționale Române din Transilvania și Consiliul Național Român Central; din noiembrie 1918 a fost sediul Comandamentului Gărzilor Naționale.
• 
  Clădirea Comitatului

  Bulevardul Revoluției nr. 79

  Ridicată în 1821, în stil neoclasic. În noiembrie 1918, aici s-au desfășurat tratativele dintre reprezentanții Consiliului Național Român Central și delegația guvernului maghiar privind soarta Transilvaniei.
• 
  Casa Ștefan Cicio-Pop

  str. Ștefan Cicio-Pop nr. 3

  Reședința doctorului Ștefan Cicio-Pop, unul dintre corifeii Marii Uniri. Casa a primit înfățișarea de astăzi în 1911, după planurile arhitectului Milan Tabacovici, care a pus în decorul fațadei bufnița, simbolul înțelepciunii.
• 
  Palatul „Românul”

  str. Vasile Goldiș nr. 18

  Aici a avut sediul ziarul „Românul”, condus de Vasile Goldiș (1862–1934), care a avut un rol crucial în negocierile pentru înfăptuirea Marii Uniri. Clădirea a fost și reședința lui în ultimii ani ai vieții și găzduiește un muzeu memorial dedicat lui.

Locuri în care se vede istoria

• 1877
  Palatul Administrativ

  Bulevardul Revoluției nr. 75

  Conceput inițial de arhitectul Lechner Ödön din Budapesta și adaptat de arhitectul arădean Pekár Ferenc, palatul neorenascentist este imaginea Aradului: aici funcționează primăria. Turnul, înalt de 54 m, amintește de primăriile flamande, iar orologiul a fost adus din Elveția la un an după inaugurare.
• 1913
  Palatul Cultural

  Piața George Enescu nr. 1

  Inițiat în 1901 de Societatea Culturală Kölcsey pentru muzeu, bibliotecă și sală de concerte, a fost construit după planurile arhitectului arădean Szántay și inaugurat la 25 octombrie 1913. Aici au concertat Richard Strauss, Béla Bartók și, de mai multe ori, George Enescu.
• 1817
  Teatrul vechi (Hirschl)

  str. Gheorghe Lazăr nr. 3

  Ridicat de comerciantul vienez Iacob Hirschl, este socotit primul edificiu de teatru permanent de pe teritoriul țării. Aici au venit Johann Strauss fiul și trupa lui Pascaly, cu Mihai Eminescu ca sufleor, iar în 1907 s-a deschis primul cinematograf din Arad, „Urania”.
• 1812
  Preparandia

  str. Preparandiei nr. 13

  Deschisă la 3 noiembrie 1812, din ordinul împăratului Francisc I, este cea mai veche școală pedagogică românească din regiune. Primul director a fost Dimitrie Țichindeal; printre dascălii ei s-au numărat Alexandru Gavra, Vincențiu Babeș și Constantin Diaconovici Loga.
• 1909
  Fabrica MARTA

  Calea Aurel Vlaicu nr. 43

  Prima uzină de automobile de pe actualul teritoriu al României; numele vine de la Magyar Automobil Részvény Társaság Arad. În 1913 lucra cu 280 de muncitori. Prin unirea cu fabrica de vagoane Weitzer a luat naștere Astra, prima fabrică românească de vagoane și motoare.
• 1908
  Podul Traian

  Calea Timișorii

  Construit în 1908 după planul inginerului reșițean Robert Tath, cu structura de fier realizată de uzinele din Reșița și ornamente secession. A fost predat oficial la 11 noiembrie 1910. Dinamitat la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost refăcut în câteva luni.
• 1890
  Statuia Libertății și Arcul de Triumf

  Parcul Reconcilierii Româno-Maghiare

  Statuia Libertății, operă a sculptorului Zala György, a fost inaugurată la 6 octombrie 1890; în jurul ei sunt basoreliefurile celor 13 generali. Arcul de Triumf, al sculptorului Ioan Bolborea, îi înfățișează pe fruntașii revoluției de la 1848 din Țara Românească, Transilvania și Moldova.
• 1881
  Monumentul celor 13 generali

  Piața 13 Martiri, Subcetate

  Marchează simbolic locul în care au fost uciși cei 13 ofițeri generali ai armatei revoluționare maghiare din 1848–1849. Execuțiile au avut loc în incinta Cetății, iar monumentul, cel mai apropiat loc accesibil civililor, a fost finalizat la 6 octombrie 1881.

Pentru vizită

Vezi și